Ulei esential de Cimbru

Uleiul esenţial (volatil) de cimbru este extras din Thymus vulgaris, aparţinând familiei Labiatae.

Cimbrul este un arbust peren, pitic stufos, cu frunze aromate, liniare sau ovale, de culoare gri-verzui, cu flori albe, violet sau roz ce înfloresc la începutul verii. Creşte până la 45 cm înălţime, are o rădăcină pivotantă lemnoasă, foarte ramificată, iar din ramificații se dezvoltă alte plante dând naștere unei tufe.

Numele este derivat din cuvântul grecesc "thymos" care înseamnă" parfum ". Cimbrul este o plantă utilizată în diverse domenii încă din antichitate de greci, egipteni şi romani. Era folosit ca o tămâie în templele greceşti. Egiptenii îl foloseau în procesul de îmbălsămare.

Teofrast şi Dioscoride considerau cimbrul ca fiind un tonic şi un antispasmodic pentru căile digestive. Pentru Pliniu, acesta era un antidot împotriva muşcăturilor de şarpe şi a "otrăvii pricinuite de creaturile marine", precum şi un remediu împotriva durerilor de cap.

În timpul Evului Mediu era oferit cavalerilor în timpul turnirurilor pentru a le da curaj. În locuinţe, în spitale şi în sălile de judecată era câte o crenguţă de plantă cu rolul de a îndepărta bolile.

Uleiul esenţial de cimbru poate cauza iritaţii ale pielii, însă este foarte valoros când e mare nevoie de putere de concentrare. Este, de asemenea, un excelent stimulator bronşic şi pulmonar, ceea ce-l face util în cazurile de bronşită, tuse, răceli şi astm. Datorită proprietăţilor sale care produc încălzirea organismului, este foarte bun pentru reumatism, sciatică, artrită şi gută.

Uleiul esenţial de cimbru are un miros puternic, ierbos, relativ dulce, este incolor şi apos ca vâscozitate.

Acesta este extras din vârfurile înflorite, proaspete sau parţial uscate, şi frunzele plantelor prin distilare cu aburi, cu un randament de de 0,7 -1,0%.

Principalele componente chimice ale uleiului esenţial de cimbru sunt: a-tujon, a-pinen, camphene, b-pinen, p-cymene, a-terpinene, linalool, borneol, b-caryophyllene, timol şi carvacrol.

Dintre proprietăţile terapeutice ale uleiului esenţial de cimbru amintim: antireumatic, antiseptic, antispastic, bactericid, cardiac, carminativ, cicatrizant, diuretic, emenagog, expectorant, hipertensiv, insecticid, stimulator, tonic şi vermifug.

Uleiul de cimbru întăreşte nervii, ajută memoria şi putereade concentrare, poate ajuta în cazul încare avem senzaţie de epuizare şi combate depresia. Întăreşte plămânii şi ajută în caz de răceală, tuse, astm, laringită, sinuzită, guturai, tuse convulsivă, gât inflamat şi amigdalite. Are o acţiune benefică pentru stimularea sistemului imunitar şi poate ajuta în lupta împotriva răcelilor, gripei, bolilor infecţioase şi, ca antiseptic urinar, este foarte util pentru cistite şi uretrite.

Efectul de încălzire al acestui ulei poate ajuta în cazurile de circulaţie proastă, pentru artrită, reumatism, gută, dureri musculare şi dureri cauzate de entorse şi traumatisme sportive. Este util şi în cazurile de celulită, anorexie, obezitate şi edem. Se poate folosi pentru a accelera naştere şi pentru a expulza placenta.

Uleiul esenţial de cimbru se poate combina în mod deosebit cu cele de bergamotă, grapefruit, lămâie, lavandă, rozmarin şi pin negru.

Precauţii:

Uleiul esenţial de cimbru este un ulei foarte puternic şi nu ar trebui să fie utilizat în timpul sarcinii sau în cazurile de hipertensiune arterială. Din cauza fenolilor (carvacrol şi timol), care pot irita membranele mucoase şi pot provoca iritaţii ale pielii, aceasta nu ar trebui să fie utilizat pentru produsele de îngrijire a pielii, şi, în general, ar trebui să fie utilizat în concentraţii scăzute.

Atunci când este utilizat în terapia prin masaj, ar fi o idee bună efectuarea unui test cu un plasture pe piele, pentru a determina dacă persoana este sensibilă la acest ulei.

PĂRERILE ŞI ÎNTREBĂRILE VIZITATORILOR